Termenul de “frauda” este asociat in cadrul organizatiilor cu acei angajati care se comporta intr-un mod ilegal, incalcand atat prevederile interne cat si cele nationale in privinta proprietatii bunului si utilizarii informatiilor proprietare organizatiei, indiferent de conditiile stipulate in eventualele contracte de confidentialitate semnate bilateral. Analiza probabilitatii de frauda pleaca raspunzand la urmatoarea intrebare “Crezi ca un coleg ar putea insela organizatia ta angajatoare?”. Cu toate ca majoritatea angajatilor- indiferent de gradul lor de identificare cu organizatia sau de nivelul general de multumire avut in privinta acesteia, ar raspunde “nu”, totusi aceste fraude se intampla.
Cea mai neinsemnata frauda poate avea efecte devastatoare asupra oricarei organizatii, in functie de conditiile in care apare, se perpetueaza sau se dezvolta si nu in ultimul rand, in functie de relevanta actiunilor intreprinse pentru valorile cheie declarate.
Investigarea fraudelor necesita o anumita intuitie asupra naturii umane, pentru prevenire putandu-se folosi diverse tactici- precum implementarea unui control intern strict, verificarea istoricului fiecarui nou angajat, implementarea de politici anti-frauda, elaborarea si implementarea unor cursuri de etica, monitorizarea respectarii politicilor anti-frauda, etc.
Asupra unei activitati declarate de frauda se pot aplica trei abordari distincte, astfel:
- Abordarea pasiva, cand organizatia se bazeaza pe eficienta proceselor interne;
- Abordarea reactiva, cand organizatia demareaza investigatiile dupa ce frauda a fost comisa;
- Abordarea proactiva, cand organizatia cauta in mod regulat posibilele fraude.